http://www.filat.md/blog/?m=20101019

Atmosfera din ajunul alegerilor

Întîlnirea lui Vlad Filat cu studenţii

Ne îndreptăm cu fetele la Palatul Culturii al Universităţii de Stat, unde va avea loc întîlnirea cu prim-ministru Vlad Filat. Oh, campaniile acestea electorale îmi aduc oboseală în suflet. Mă gîndesc ’’Oare cît timp o să mai suporte Ţărişoara asta atîta batjocură, atîta incertitudine şi ignoranţă din partea conducerii?’’.

Fetele care merg alături de mine rîd, glumesc...unele vorbesc despre ... alegeri, iar altele discută cu totul pe alte teme fără a-şi face griji sau a se revolta de nedreptăţile care iau amploare pe zi ce trece!

Şi cum obişnuim să mergem dea lungul străzii Mihail Kogălniceanu, la intersecţia acesteia cu strada Armnească apare un grup de tineri cu nişte suplimente pe care e ilustrat în toată puterea culorii roşii- trandafirul lui PDM. O colegă de-a mea se grăbeşte să ia un supliment, după ce trage cîteva priviri prin text, zîmbeşte şi zice: ’’Nu-i stă cravata asta roşie, i-ar trebui una maro sau bleu!’’. Şi atîta timp cît mergem împreună încep să ghicesc cine şi cui îi oferă simpatia sa şi de aici, pentru cine va vota în data de 28 noiembrie.

E frumoasă toamna, numai că-mi pare că în acest an, frigul a dat buzna peste Moldova cam devreme...metaforic...

Iată că şi am ajuns. Intrăm în Sala Mare, pe partea dreaptă stau în rînd 3 mese acoperite de un cerşaf de culoarea’’verde de briliant’’. Fete elegant îmbracate ne invită prietenos să ne lăasăm semnătura în fişele de înregistrare: numele, prenumele, adresa, telefon, adresă de mail ... După această mică procedură care a creat îmbulzeală şi ’’călcat pe picioare’’, domnişoarele ne oferă şi ele nişte suplimente şi calendare pe 2011. Urcăm scările şi ajungem în sala cu scena si auditoriu. Îmi ocup un loc pe al treilea rînd, alături de colega mea. Pe pereţi mai stau atîrnate nişte accesorii care denotă recentele festivităţi de aici. Lumea tot se adună şi se adună. Bodygarzii mişună de ici în colo : ’’Dumnealui curînd o să vină, ocupaţivă locurile!’’

Intră pe uşă, se salută cu cîţiva bărbaţi de la intrare, urcă încet scările scenei, sala e arhiplină.

„A întîrziat!..nu e serios” aud voci indignate...

’’Bună seara stimaţi...

Se vede că nu a lipsit de la ore atunci cînd era student şi treceau Retorica, discursul...sau poate avînd atîta experienţă în afaceri şi mai tîrziu şi în politică, vrei nu vrei însuşeşti această artă de a vorbi ‚’’cu gust’’ astfel încît să atragi atenţia a tuturor celor vii din sală.

Ca şi oricare alt om politic, în pragul alegerilor, vorbeşte melancolic, uneori cu un ton mai gros ca să impună încredere, făgăduieşte desigur multe, despre ’’frumosul’’ viitor al Moldovei... Pe alocuri îi mai ’’scapă cîte o ponegrire în adresa celorlalte partide, în special’’secerii şi a ciocanului’’ şi a clanului Cioroilor.

Sala se revoltă cînd are curajul vreun tînăr vorbitor de rusă să chestioneze prim-ministru şi se bucură şi aplaudă cînd acesta zice ceva sarcastic în adresa celor care au votat pe parcursul anilor pentru PCRM.

Deşi cînd am intrat aici mă zgribuleam de frig, acum simt cum aerul a devenit cald, uneori mi se pare că e chiar fierbinte! Tinerii ruşi încearcă să-l contrazică pe Filat, sala se întoarce şi priveşte cu un dispreţ spre acel ’’sărac’’,parcă ar vrea să-i spună în hor: ‚’’Uite la el/ea rusoiul/rusoaica ce este! Cîtă îndrăzneală are să ciripească aici în rusă!” Atmosfera se incintă, mai ales cînd Vlad Filat menţionează că, dacă va fi să ajungă preşedinte, păi salariul mediu pe Moldova va constitui 7000 lei, cineva răbufneşte în rîs, doua voci feteşti piţigăiate. Filat se uită puţin stingherit într-acolo dar repede se regăseşte şi afirmă cu un aer plin de certitudine pe car ar vrea să-l transmită şi celor din sală: ’’ A şto tak smeşno vam? Cto smeialsea? Vedi vî navernoie znaiete cito seicias sredneia zarplata v strane sostavleaiet 3000 leiah...”

Mă miră puţin faptul că în sală s-au adunat nu doar simpatizanţii acestui partid, dar şi cei care după cum se vede nu-l acceptă. Aud în stînga mea:” Ia te uită cum NIT au venit pe furiş şi îşi ascund microfonul în spate la difuzor. Ca hoţii se furişează!” Încerc să mă ridic, întind gîtul ca să văd şi eu peste zeci de capete microfonul intruşilor. Da într-adevăr, e acolo jos, aşezat puţin mai în spatele difuzorului în aşa fel ca să fie neobservabil de marea parte a sălii.

Multe întrebări, multe răspunsuri- unele complete, altele nu prea...aşa a fost mereu, defapt...nu e nimic nou.

Făgăduieli, speranţe la bine...aceasta îi uneşte pe toţi cei adunaţi în această sală, tinerii îl ascultă atent, sute perechi de ochi privesc înspre acest om care ar trebui să întruchipeze adevărul şi încredere în viitor...dar nimeni nu poate fi sigur, pentru că nimeni nu este sigur că ziua de mîine va fi mai bună decît cea precedentă...

„Eu vă mulţumesc pentru prezenţa la această întîlnire a noastră, vă mulţumesc frumos că aţi venit la PLDM . Nu uitaţi un lucru- viitorul e în mîinile voastre!”, e petrecut cu o explozie de aplauze, unii chiar şuieră în semn de admiraţie. Lumea pare să fie înviorată, tinerii zîmbesc, discută ceva aprig înde ei...

Plec şi eu, pentru azi e suficientă doza de făgăduieli...